luni, 7 aprilie 2008

La inceput....

Totul a inceput acum 6 ani. Tocmai ce terminasem primul an de facultate. Cine se gandea ca din acea vara viata mea va urma alta directie.
In acea vara am plecat la Bucuresti pentru ca nu ma simteam prea bine si nici un doctor nu stia ce am (mai putin doamna doctor neurolog la care am mers dupa ce restul tratamentelor nu avusesera nici un efect). Si la Bucuresti am primit vestea cea “mare”, am fost diagnosticata cu Scleroza multipla. Multi oameni nu stiu cu ce se mananca aceasta boala si se uita la tine ca la un om nebun. Pentru ca noi asociem cuvantul scleroza cu nebunia. Nu de putine ori am folosit si eu inainte expresia “te-ai sclerozat” cu sensul “ai innebunit”. Din aceasta cauza exista multi bolnavi de SM (scleroza multipla) care se feresc sa spuna de ce boala sufera ca sa nu- i creada lumea nebuni. Dar eu am invatat din experienta proprie ca daca le explici celor din jur cum sta treaba nu se mai uita la tine ca la un ciudat. Iar daca nu inteleg si nu ma accepta asa cum sunt ei au de pierdut.
Dupa ce am fost diagnosticata am urmat un tratament care m-a pus pe picioare. Anul care a urmat am ignorat total boala pentru ca ma simteam foarte bine. Intr-un final m-am lasat de fumat si de pierdut noptile pe la prieteni unde ca orice tineri teribilisti ne simteam bine consumand cantitati mai mici sau mai mari de alcool. Recunosc ca nu am renuntat la toate aceste mici “placeri” decat cicalita de surioara mea si de un foarte bun prieten (iubitul meu de atunci) care mi-a zis ca ori renunt la ele ori la el. Asa ca l-am ales pe el.Dar se pare ca deja pierdusem un an din viata.
Au mai urmat 3 ani in care totul a fost ok. Dar de doi ani starea mea s-a inrautatit. Si nu se stie ce imi rezerva viitorul, cat va mai dura pana se va gasi un tratament (pentru ca daca nu v-am spus acesta boala nu are leac).
Acum incerc sa pastrez dramul de bine care mi-a mai ramas. Si ii multumesc lui Dumnezeu pentru zilele in care ma simnt bine si in care nu ma impiedic si cad. Pentru ca una dintre multele manifestari alea acestei boli este lipsa de echilibru fapt care ingreuneaza si mersul. Si ii mai multumesc pentru zilele in care sunt vesela si vioaie, si nu ma simnt obosita si sfarsita.

3 comentarii:

din spunea...

Servus Alex
Felicitari, pentru initiative si sa ramai asa, cat mai mult timp de acum incolo. Ai aratat la multi, ca avand SM, nu inseamna sa renunti la tot si la toate.Viata este frumoasa!
Toate cele bune!

zouzou spunea...

buna,
Dragutza trebuie sa te tii tare in continuare, sunt alaturi de tine. Pupici si viata lunga si frumoasa!
Alina (ex room-mate)

Anonim spunea...

Si eu sunt bolnava de aceeasi boala de 3 ani si nu am gasit leac....in primul an boala a stagnat dar de al doilea an au inceput puseele si am ramas de la ultimul cu mainile pe care nu le simt...dar cu bunul dumnezeu voi reusi...sunt sigura...nu in tratament sta nadejdea....ci in sufletul tau....vreau doar sa spun celor bolnavi de aceasta boala...ca ea....80% se trateaza cu subconstientul...viata si asa e scurta , dar sa te mai gandesti ca esti bolnava...nu are rost iubeste, traieste viata dar cum trebuie mananca bine sanatos si sport asa cat sa te intretii...are mare efect asupra oricui....dumnezeu are grija de noi....crede si ai sa ramai uimit ce poate sa faca credinta din om....am fost o fire rebela si acum am alta viata alta conceptie...ma bucur si de firul de iarba ce rasare cu greu din paman....toate cele bune va urez eu ingerasul_alb